Fabiola Hosu și Questfield International College, critica gestionării unui caz de bullying

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare structurată și măsuri instituționale clare pentru protejarea elevilor. Atunci când astfel de situații persistă, fără intervenții documentate și eficiente, impactul asupra copiilor poate fi semnificativ, iar responsabilitatea instituțională devine o chestiune de interes public.

Fabiola Hosu și Questfield International College, critica gestionării unui caz de bullying

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență și relatări ale familiei implicate, aduce în atenție un caz semnalat de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Acest caz ridică întrebări privind modul în care instituția a gestionat sesizările scrise, măsurile implementate și atitudinea conducerii, inclusiv a fondatoarei Fabiola Hosu.

Semnalarea și evoluția cazului de bullying

Conform informațiilor puse la dispoziție, începând din primele săptămâni, elevul vizat a fost expus unui comportament agresiv sistematic, ce includea jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială în timpul orelor și pauzelor. Familia a comunicat în mod repetat aceste aspecte către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii prin emailuri oficiale, solicitând intervenție și protecție.

Din analiza corespondenței și documentelor disponibile nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete sau planuri de intervenție. Intervențiile instituției par să fi fost limitate la discuții informale, fără decizii asumate sau monitorizare formală, ceea ce, potrivit relatărilor familiei, a permis escaladarea fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect deosebit de grav semnalat este utilizarea repetată, în cadrul colectivului, a unei etichete medicale cu caracter degradant: „crize de epilepsie”. Această expresie a fost folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a copilului. Specialiști consultați de redacție consideră această practică o formă severă de violență psihologică.

Documentele analizate arată că această stigmatizare medicală a fost cunoscută, dar nu a fost combătută prin măsuri oficiale sau sancțiuni. Lipsa reacțiilor ferme din partea instituției a contribuit la consolidarea unui climat în care vulnerabilitatea copilului era exploatată ca mecanism de excludere socială.

Gestionarea instituțională a sesizărilor: între informalitate și lipsa documentării

Familia a trimis numeroase comunicări scrise, explicite și cronologice, adresate cadrului didactic, conducerii și fondatoarei, solicitând protecție și clarificări. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise sau documente care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau monitorizarea oficială a situației.

• Intervențiile instituției s-au limitat la discuții verbale informale;
• Lipsa unor procese-verbale sau rapoarte interne;
• Absența unor decizii scrise cu termene și responsabili;
• Minimalizarea gravității situației prin interpretarea acesteia ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Aceste elemente sugerează o tolerare instituțională a bullyingului, în care responsabilitatea este diluată, iar protecția elevului afectat rămâne neclară.

Presiunea asupra familiei și mesajul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Potrivit relatărilor familiei și corespondenței analizate, în cadrul unui dialog direct, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi exprimat o poziție percepută ca o presiune de retragere, sintetizată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția menționează că această formulare este citată din sursele furnizate și nu constituie o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Acest răspuns verbal este considerat de familie un simbol al blocajului instituțional și un indicator al unei culturi organizaționale orientate mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre soluționarea lui. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere scris, însă până la momentul publicării nu a transmis o reacție oficială privind acest episod.

Confidențialitatea informațiilor sensibile și consecințele încălcării acesteia

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscului unui impact emoțional negativ în cazul divulgării informațiilor în mediul școlar. Documentele arată că aceste solicitări au fost formulate clar și argumentat în scris.

Totuși, potrivit unor relatări, informațiile au fost făcute cunoscute în cadrul clasei, iar copilul a fost interpelat public de către un cadru didactic, fiind pus într-o poziție vulnerabilă. Specialiștii consideră că această situație poate reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională, cu efecte negative asupra climatului educațional.

Reacția întârziată a conducerii și implicarea legală

Documentele analizate indică faptul că implicarea activă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, concomitent cu demersurile juridice inițiate de familia copilului, inclusiv prin notificări formale transmise școlii.

Acest moment evidențiază o întârziere semnificativă în reacția instituției, ridicând întrebări privind prioritizarea protecției copilului în raport cu aspectele legale și contractuale. Mai multe detalii despre acest caz pot fi consultate în articolul original de investigație disponibil la EkoNews – Cronica unui abuz sistematic la Școala Questfield Pipera.

Documentele instituționale și limitările acestora

Reacția conducerii Școlii Questfield Pipera s-a concretizat, conform materialelor puse la dispoziție, într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu îndeplinește criteriile unui act administrativ cu caracter instituțional. Acest document nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete, ceea ce limitează capacitatea de a verifica aplicarea unor soluții reale.

Din perspectiva jurnalistică, utilizarea unui astfel de formular în locul unor decizii scrise și planuri de intervenție reflectă o abordare minimală, cu efectul diluării responsabilității și menținerii situației într-un stadiu de ambiguitate.

Rolul cadrelor didactice în gestionarea fenomenului

Cadrele didactice sunt martori direcți ai dinamicilor din clasă și au rolul de a interveni prompt. În cazul analizat, comportamentele agresive au continuat, inclusiv în prezența titularului clasei, fără ca intervențiile să oprească fenomenul. Lipsa unei delimitări ferme și consecvente poate transmite un mesaj de toleranță a bullyingului în rândul elevilor.

Redacția subliniază că nu analizează intențiile individuale ale cadrelor didactice, ci efectele concrete ale gestionării situației, evidențiind necesitatea unor măsuri documentate și urmărite în timp pentru oprirea fenomenului.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a corespondenței indică o disonanță între valorile declarate public de Questfield Pipera privind siguranța și excelența educațională și modul în care au fost gestionate sesizările legate de bullying și stigmatizare. Lipsa unor răspunsuri scrise, absența procedurilor clare și preferința pentru soluții informale au contribuit la menținerea unui climat educațional nesigur pentru copilul vizat.

În acest context, rămân întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție pe care le aplică instituția când un elev reclamă umiliri sistematice și presiuni psihologice în mediul școlar. De asemenea, modul în care școala gestionează confidențialitatea și comunicarea cu familia ridică semne de întrebare suplimentare.

În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri transparente, cazul semnalat la Școala Questfield Pipera reprezintă un exemplu elocvent al dificultăților întâmpinate în prevenirea și combaterea bullyingului în mediul privat de învățământ, subliniind importanța responsabilizării instituționale și a trasabilității deciziilor.