Bullying la Questfield International College, intervenții verbale fără probe

În cadrul instituțiilor școlare, gestionarea situațiilor de bullying necesită o abordare structurată, bazată pe proceduri clare, măsuri documentate și responsabilitate instituțională. Lipsa unor intervenții concrete și transparente poate conduce la agravarea problemelor și afectarea dezvoltării emoționale a elevilor implicați. În acest context, analiza unui caz semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă multiple aspecte privind modul în care au fost tratate sesizările repetate de bullying și stigmatizare medicală, precum și reacția instituției la aceste solicitări.

Bullying la Questfield International College, intervenții verbale fără probe

Investigația realizată pe baza documentelor, corespondenței și declarațiilor familiei unui elev care a reclamat un caz de bullying sistematic în Școala Questfield Pipera dezvăluie o situație în care, timp de peste opt luni, sesizările repetate nu au fost urmate de măsuri concrete documentate. Familia acuză existența unui climat de presiune, stigmatizare medicală utilizată ca formă de umilire și o eventuală presiune indirectă de retragere din instituție, exprimată printr-un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu. În paralel, din analiza materialelor puse la dispoziție nu reiese existența unor intervenții oficiale, asumate și scrise care să ateste o gestionare adecvată a situației.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Potrivit documentelor și declarațiilor familiei, elevul în cauză ar fi fost supus zilnic unor comportamente agresive de tip bullying, manifestate în mediul școlar pe o perioadă îndelungată. Acestea ar fi inclus insulte repetate, excludere socială și umiliri publice, fără a se identifica în corespondență intervenții eficiente din partea cadrelor didactice sau ale conducerii. Relatările indică faptul că, în ciuda sesizărilor oficiale, situația ar fi escaladat, iar măsurile invocate ar fi rămas la nivel verbal, fără documente care să ateste planuri de intervenție, sancțiuni sau monitorizare formală.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Un aspect deosebit de relevant evidențiat în investigație este utilizarea repetată a unei etichete medicale în scop discreditant în cadrul colectivului școlar. Potrivit specialiștilor consultați, această practică poate fi încadrată ca o formă gravă de violență psihologică, cu efecte negative asupra percepției de sine și dezvoltării emoționale a copilului. Documentele arată că etichetarea nu a fost folosită în contexte educaționale sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare, iar instituția nu a oferit dovezi ale unor intervenții ferme sau măsuri de stopare a fenomenului.

Sesizările familiei și răspunsul instituției

De-a lungul perioadei analizate, familia a transmis multiple emailuri oficiale către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție pentru copil. Cu toate acestea, din corespondența și documentele puse la dispoziție redacției nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor proceduri interne sau sancțiuni. Intervențiile școlii apar ca fiind predominant informale, constând în discuții verbale fără procese-verbale sau decizii oficiale, ceea ce, potrivit analizei, a contribuit la minimalizarea gravității situației și la o eventuală delegare a responsabilității către familie.

Presiunea de retragere și comunicarea verbală problematică

Un element semnalat în relatarea familiei este declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct, ar fi exprimat o poziție interpretată ca presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din sursele puse la dispoziție, reflectă, din perspectiva familiei, o abordare în care obligația de protecție a copilului ar fi fost secundară considerentelor legate de funcționarea instituției și relația contractuală cu familia. Redacția precizează că nu deține confirmarea oficială a acestei declarații, instituția nefiind la momentul publicării prezentă cu un punct de vedere scris.

Gestionarea documentară și absența unor măsuri formale

Analiza documentelor evidențiază un circuit administrativ incomplet în tratarea situației. Nu au fost identificate decizii asumate, rapoarte interne sau planuri de intervenție clar definite, ci doar un formular informativ de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități, termene sau sancțiuni. Această lipsă de trasabilitate afectează capacitatea de verificare a măsurilor și subliniază o abordare limitată la nivel declarativ, fără impact concret asupra ameliorării climatului educațional.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în cadrul clasei. Documentele analizate nu indică răspunsuri oficiale sau proceduri interne care să garanteze protejarea acestor date sensibile. Mai mult, există relatări conform cărora copilul ar fi fost interpelat public de către un cadru didactic în legătură cu demersurile oficiale inițiate, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de presiune psihologică și expunere necorespunzătoare.

Reacția instituțională întârziată și implicațiile juridice

Potrivit materialelor puse la dispoziție, implicarea directă a fondatoarei Școlii Questfield Pipera a survenit abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, moment declanșat de notificările juridice transmise de echipa de avocați a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituției și sugerează o prioritizare a protecției copilului doar în contextul presiunii legale, nu exclusiv pe baza sesizărilor educaționale și umane inițiale.

Școala Questfield Pipera, ce poate fi consultată pe site-ul oficial https://www.questfield.ro/, a transmis un comunicat ulterior, în care situațiile reclamate sunt reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare minimalizatoare contrazice documentele și sesizările scrise transmise anterior și ridică semne de întrebare privind recunoașterea și gestionarea adecvată a fenomenului de bullying.

• sesizări scrise repetate și documentate de către familie;
• comportamente agresive și stigmatizare medicală constantă;
• lipsa unor măsuri documentate și asumate de intervenție;
• declarații verbale atribuite conducerii cu potențial presiune de retragere;
• încălcări ale confidențialității și expunerea copilului;
• reacție instituțională întârziată, condiționată de notificări juridice;
• comunicări oficiale care minimalizează gravitatea sesizărilor.

Consecințe psihologice și climat educațional

Un raport psihologic clinic detaliat, atașat materialului investigativ, confirmă efectele emoționale grave generate de expunerea prelungită la bullying și stigmatizare. Acestea includ anxietate accentuată, retragere socială, teamă și refuz al mediului școlar, manifestări ce indică un abuz emoțional repetat. Impactul negativ asupra copilului și, implicit, asupra întregului colectiv școlar evidențiază necesitatea unor intervenții eficiente și documentate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Școala Questfield Pipera pune în evidență o serie de deficiențe în gestionarea cazului de bullying semnalat, din perspectiva documentelor și declarațiilor disponibile. Lipsa unor măsuri formale, absența unei reacții instituționale transparente și întârzierea intervenției riscă să compromită credibilitatea instituției și să afecteze protecția elevilor. Declarația atribuită fondatoarei, precum și comunicările oficiale minimalizatoare, adaugă o dimensiune problematică culturii organizaționale. Rămâne deschisă întrebarea privind mecanismele reale de protecție și responsabilitate practicate în situații similare.

Redacția invită toate părțile interesate să comunice informații suplimentare și invită părinții care se confruntă cu situații similare să își împărtășească experiențele la adresa de email [email protected], în vederea unei monitorizări continue a fenomenului și a responsabilității instituționale.

În acest demers, este esențial ca orice instituție de învățământ să asigure un mediu sigur, transparent și responsabil, în care semnalele privind siguranța emoțională a copiilor să fie tratate cu maximă seriozitate și urmate de măsuri concrete. Cazul Questfield Pipera subliniază importanța documentării și asumării intervențiilor, în beneficiul elevilor și al întregii comunități educaționale.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro